Chiar dacă joi am pătimit pe scanul stomatologic și duminică eram încă cu falca umflată, nu am rezistat și am plecat iarăsi pe munte. Decizia am luat-o chiar atunci când m-am trezit, așa pe la ora 10, după ce am înghițit antibioticul. Destinația: rezervația Codrii seculari Slătioara.
Pe 20 iulie 2014, la 11:30 eram gata de plecare, fără să ne documentăm mai deloc, am pornit la drum. Chiar dacă toate site-urile „țipă” că la Codrii seculari Slătioara se ajunge din Câmpulung Moldovenesc, eu m-am încăpățânat și am mers pe DN17 până la Frasin, apoi am făcut stânga spre Stulpicani. La ieșire din Stulpicani, la o intersecție fără nici un fel de indicatoare de orientare, am făcut dreapta, călăuziți de Google Maps și încurajați de o localnică care ne-a confirmat că suntem pe drumul cel bun.
Drumul este chiar acceptabil, în mare parte asfaltat, până la intersecția cu Gemenea. Se merge până la podul de la intrarea în Slătioara (60 km de Suceava) și apoi se face stânga, pe malul râului Slătioara și se ține drumul până în capătul satului, la cantonul silvic.
Noi nu aveam o destinație precisă, voiam doar să vizităm rezervația Codrii seculari Slătioara. Ca să nu mergem de nebuni prin pădure, am urmat traseul cu triunghi roșu, care urcă către Vârful Rarău.
În prima sută de metrii de la intrare nu se urcă deloc ci se merg drept, dar apoi poteca virează puțin spre dreapta și urmează apoi o urcare pieptișă pe Bitca cu Plai. Se cotește la stânga și se merge prin pădure, urcând către Vârful Rarău.
Am rămas uimit în primul rând de multitudinea de specii de ciuperci pe care am văzut-o și de mărimea acestora. Câteva din ele le-am și surprins în fotografii:
La un moment dat, pe partea stanga, câteva stânci te lasă să te cațeri pe ele și să admiri priveliștea:
Am continuat urcarea până am ieșit din pădure, unde am dat peste pășune alpină cu flori, fluturi și tot felul de insecte. Trecuseră deja doua ore și jumătate de când am plecat de la mașină și am decis că e timpul să ne întoarcem, cu toate că ne-ar fi plăcut să continuăm urcarea.
La coborâre am folosit același traseu, dar acum a fost mult mai ușor. La un moment dat am fost ajunși din urmă de un biciclist curajos care, spre surprinderea noastra, cobora de la Vârful Rarău pe acest traseu către satul Slătioara. Waw! Eu unul nu voi îndrăzni prea curând să parcurg aceste trasee abrupte pe bicicletă.
Pe acest traseu am mers nepregătiți, nu știam atunci când ne-am pornit până unde duce exact, cât durează, cât este de greu. Știam doar că vreau să văd rezervația Codrii seculari Slătioara.
Articole asemanatoare:
- Drumeție montană: Pietrosul Bistriței
- Munții Călimani – Vârful Pietrosul Călimani
- Drumeție: Lacul Lala Mare – Lacul Lala Mica – Vârful Ineu
- Au apărut
- Saptamana de miere – II
- Vârful Pietrosul Rodnei
- Concediu iunie 2012
- Cu bicicleta pe Rarău
- ZTE ZXR 10 2609
- Valea Caselor – Moara Dracilor – Șaua Ciobanilor – Vârful Rarău
avem o tara extraordinara pacat ca cei care o conduc o distrung