S-o lăsăm baltă

BÁLTĂ, bălţi, s.f. 1. Întindere de apă stătătoare, de obicei nu prea adâncă, având o vegetaţie şi o faună acvatică specifică; zonă de luncă inundabilă, cu locuri în care stagnează apa; p. ext. lac. ♢ Expr. A rămâne (sau a sta, a zăcea) baltă = a fi lăsat în părăsire; a sta pe loc, a stagna. A lăsa baltă (ceva) = a lăsa (ceva) în părăsire, a nu se mai interesa (de ceva). A da cu bâta în baltă = a face un gest, a spune o vorbă care stânjeneşte prin caracterul ei nedelicat sau insolit. 2. Apă de ploaie adunată într-o adâncitură; groapă cu apă sau mocirlă; (prin exagerare) cantitate mare de lichid vărsat pe jos; băltoacă. – Probabil din sl. blato. Cf. alb. b a l t ë.(Sursa: Dicționarul Explicativ al Limbii Române)

Se întâmplă de multe ori să ne dorim una, alta. Pentru anumite obiective luptăm și ele trec pe lista de realizări, dar se întâmplă să renuntăm la luptă atunci când ne-am dat seama că nu avem nici o șansă și, de voie, de nevoie, ne alegem altă țintă. Mai tangibilă. Mai aproape de noi. Coborâm standardele. Devenim complexati de cele mai multe ori, gândindu-ne că n-am fost destul de buni pentru a reuși să atingem ținta propusă.

Încet, încet, ne obișnuim să lăsăm lucrurile baltă. A lăsa un lucru baltă nu este un gest inofensiv şi fără implicaţii. Devenim astfel niște lași cărora le este frică să lupte pentru atingerea obiectivelor.

Voi de câte ori ați spus: „Hai s-o lăsăm baltă” ?

Articole asemanatoare:

Etichetat cu: ,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*