Week-end la Torino – partea a II a

A doua zi în Torino

După o primă zi obositoare, duminică ne-am trezit destul de târziu și după o masă mică, mică (cine ar fi putut să mănânce mai mult după seara precedentă?) am ieșit din nou în oraș, de această dată cu scopul de a vizita ceva obiective.
Prima țintă a fost Mole Antoneliana, însă nu pentru Muzeul Național de Cinematografie găzduit aici ci pentru priveliștea pe care ți-o oferă asupra orașului Torino.
Așa cum se poate spune că simbolul Romei este Colosseumul, al Bucureștiului Casa Poporului,  în Torino emblema orașului este reprezentată de această construcție înaltă de 167 metrii, cu o forma ciudata, care domină toate celelalte clădiri ale orașului.
Construcția clădirii, care inițial trebuia să fie o sinagogă, a început în 1863 sub indrumarea arhitectului Alessandro Antonelli (de unde provine și numele). Mai multe schimbări (printre care depășirea bugetului și modificările arhitecturale) au făcut ca în final cladirea să fie dedicată lui Victor Emanuel II, iar sinagoga să fie mutată în altă locație. În 1889, cand a fost terminată și preluată de Consiliul Municipal, Mole Antonelliana era cea mai înaltă construcție din carămizi din lume.
In același timp, Mole Antonelliana a fost promovată ca și simbol al orașului apărând pe spatele monedei de 2 euro-centi italienești. Pe langă aceasta, cladirea a fost aleasa ca emblema oficială a Jocurilor Olimpice de Iarna din 2006 de la Torino.
Urcarea turiștilor se face până la platforma situată la înălțimea de 85 de metrii cu ajutorul unui lift interior din sticlă, amplast în centrul clădirii.
Pentru a ajunge să vizitez acest obiectiv turistic am stat la coadă circa două ore. Nu am văzut însă Alpii pentru că era ceață, dar am avut un pic de noroc că nu începuse ploaia că în mod sigur nu mai vedeam Torino de la înăltime.
După coborârea cu picioarele pe pământ intenționam să vizităm Muzeul Egiptului din Torino dar și aici era o coadă imensă și probabil am fi stat căteva ore bună până să apucăm să intrăm așa că am lăsat-o pe altă zi și am cutreieram iarăși străzile din partea centrală a orașului privind la prețurile obiectelor din magazinele de lux.
Pe unde am trecut nu lipseau copacii și spațiile verzi cu iarbă și flori. Pe spațiile verzi am văzut maci înfloriți în locul lalelelor de la noi. În această zi era destul de aglomerat, ziua fiind dedicată vizitei Papei la Torino, așa că ne-am retras destul de devreme acasa pentru a ne odihni, mersul pe jos spunându-și cuvântul asupra noastră.

A mai trecut o zi, dar și astăzi am încercat ceva nou din punct de vedere culinar și anume carne crudă. Este un fel de lipie ca la șaorma care conține o bucată mare de carne crudă tăiată subțire, un anumit fel de brânză și o buruiană care cică ajută la digestie. A fost interesant.

Ziua a treia

S-a făcut deja luni, ultima zi de stat în Torino. De cum ne-am trezit (tot târziu de altfel) am început să cutreierăm orașul la pas în căutarea unei pizzerii în care să testez pizza făcută în Italia, la mama ei. Peste tot aglomerat. Neavând nici o recomandare am ales una la întâmplare. Despre pizza pot spune că la noi este mult mai bogată și la fel de gustoasă. Mă asteptam la altceva la o pizza în Italia. Dar a fost foarte potrivită pentru a-mi omorâ foamea.
Fiind luni toate muzeele erau închise, dar am avut noroc că la Muzeul Egiptului aveau program special pentru ziua respectivă, fiind deschis de la ora 14. Nu trebuia să ratăm această ocazie așa că ne-am așezat la rând și in circa o oră și ceva am reușit să intrăm.
Muzeul Egiptului din Torino este unul dintre cele mai faimoase muzee din Torino, datorită faptului că deține cea mai mare colecție de antichități egiptene din lume (cu excepția Muzeului din Cairo). Aici am putut vedea sarcofage, mumii, texte sacre, sfincși, papirusuri sau artefacte ce datează din secolul al IV-lea i.Hr.

Înapoi acasa

Marti dimineață ne-am trezit la 3:30, am luat un taxi (17 euro) până la gara Lingotto de unde pleaca autobuzul spre aeroportul Cuneo (la 04:50). Bineînțeles că și acum ploua, ca în toate zilele în care am stat în Torino. Avionul a decolat la 07:50 pe o vreme destul rea (ploaie și vânt) și în prima parte a zborului și înainte de ajungerea în Cluj-Napoca am avut parte de turbulențe.

Mi-am recuperat mașina și am pornit spre casă. De la Cluj la Suceava erau o multitudine de radare așa că a trebuit să merg cu viteza legală și să fac aproape 5 ore pe drum.

Urmează concluziile.

Articole asemanatoare:

Postat în General Etichetat cu: , , , ,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*