Am ales insa tot o solutie SIP, parindu-mi-se cea mai directa si mai bine documentata.

Am cumparat pina la urma un Linksys SPA3102 cu 100$ de la cei de la modulo.ro: e-adevarat, destul de scump in comparatie cu variantele de pe ebay, dar fiind in criza de timp si nemaigasind alti vinzatori in piata, n-am prea avut de ales (nici emag-ul nu mai e ce-a fost iar adaptoarele astea sint inca rare pe la noi).

Mi-am facut apoi niste conturi SIP la callromania.ro unde preturile sint foarte bune, cei de la Eurovoice fiind chiar si in momentul cind fac aceasta postare “intangibili”: pe server-ul lor nu se mai pot face inregistrari de conturi noi.
“Ne cerem scuze pentru inconveniente, pentru moment serviciul nu este disponibil.
Va rugam sa ne contactati prin telefon la …
Va multumim!
Echipa Eurovoice”

================

Lasind deoparte sectiunea de router de care eu nici nu aveam nevoie, Linksys SPA3102 are in sectiunea de Voice doua parti esentiale in jurul carora se fac mai toate setarile: Line 1 si PSTN Line. Prima corespunde portului FXS iar cea de-a doua adaptorului ATA propriu-zis, adica portului FXO. Am folosit acelasi cont SIP pentru ambele iar la PSTN am ales varianta cu “PSTN Ring Thru Line 1″. Taburile User 1 si PSTN User par sa corespunda celor doua componente esentiale deja amintite: respectiv, User 1 are setarile pentru Line 1 iar PSTN user, setarile pentru PSTN Line. De aceea, dupa ce am ales ca la primirea unui apel prin PSTN — i.e. din linia analogica — sa sun prin Line 1, am facut la User 1 forward-ul propriu-zis astfel:

Cfwd No Ans Dest: 0312345678
Cfwd No Ans Delay: 7

insemnind ca se va suna la numarul VoIP mentionat daca nu se raspunde timp de 7 secunde la apelul din linia analogica — linie care corespunde de fapt unui numar de interior al unei centrale private (PBX).

Adaptorul a fost situat in punctul A, in spatele unui router Linux conectat prin RDS&RCS si trebuia sa faca conexiunea cu punctul B, un calculator din spatele unui router DSL ZTE din reteaua RomTelecom (sau clicknet), pe care este instalat un softphone X-Lite.

Pentru apelurile inverse, dinspre B spre A, adica VoIP-to-PSTN am facut urmatoarele setari in PSTN Line:

NAT Mapping Enable: yes / NAT Keep Alive Enable: yes

Dial Plan 1: S:1, (xxx)
Line 1 VoIP Caller DP: 1
Line 1 Fallback DP: 1

insemnind ca se face si mentine maparea NAT, iar la apelarea VoIP din punctul B, la tonul din PBX-ul anaolgic se va folosi Dial Plan-ul 1 pentru a forma interioare cu trei cifre.

Nu s-a folosit un server STUN pentru detectarea maparii NAT, in manualul Linksys aceasta fiind acceptata doar ca ultima solutie.

Lucrurile insa, desi par acum simple, n-au fost deloc asa, fiind necesare citeva zile pentru determinarea configuratiei finale.
Asta s-a facut prin consultarea manualului, prin incercari si vizitind multe forumuri.

Intii ca pentru a se usura administrarea, router-ul trebuia dezactivat prin setarea in modul Bridge a optiunii “Networking Service:” din tab-ul LAN Setup. Aceasta se face insa dupa ce se dezactiveaza DHCP-ul
Au fost insa probleme cu reluarea configurarilor in Web Server fiindca, odata cu activarea modului Bridge, datorita faptului ca adresele locala (192.168.0.1) si “publica” (in cazul meu 10.0.0.3) ale router-ului dezactivat se reduceau acum a la una singura (i.e. 10.0.0.3), configurarea adaptorului prin browser era inhibata, adaptorul fiind transfomat acum intr-un switch cu management.
Ei bine, s-a utilizat asa-numit-ul IVR (interactive voice response) al adaptorului, prin care s-a restaurat posibilitatea de management prin Web Server.
In tot acest proces, s-a facut de mai multe ori revenirea la factory settings, tot prin IVR, cu apelarea **** si apoi 73738# si 1# pentru salvare.
Trebuie insa atentie la aplicarea comenzilor IVR fiindca, desi pare ca unele nu functioneaza — m-am gindit chiar la un moment dat ca de vina ar putea fi versiunea firmware-ului –, m-am lamurit ca pina la urma problema e aparatul telefonic cu care se introduc/formeaza codurile. Chiar revenirea la configurarea prin browser a fost problematica si solutia a fost sa fac mai multe incercari, ascultind atent mesajele vocale, pina cind acestea cereau salvarea optiunii facute, semn ca optiunea aleasa a fost inregistrata: altfel, vocea anunta mereu “option failed”, ca si cind codul ar fi fost eronat. Codul introdus in acest caz era 7932# (evident, dupa cele patru stelute initiale de apelare IVR).

O alta problema a fost trecerea de la testele care erau facute pe o linie ITSP, la linia PBX analogica (i.e. de la centrala privata analogica), fiindca tensiunea de la o astfel de centrala este in general mai mica chiar si cu citeva zeci de volti — in cazul meu, tensiunea de la PBX era 25, in vreme ce aceea a liniei externe era de 47-48 de volti. Iar daca testele mergeau foarte bine pe linia externa, de fiecare data cind treceam la cazul real al linei PBX analogice, apelul se bloca. Pentru a contracara problema, am setat tensiunea cu putin sub cea afisata in tab-ul Voice/Info de initializare a adaptorului. Am facut asta in tab-ul PSTN Line, la rubrica “Line-In-Use Voltage:”.

Cel de-al doilea cont SIP a fost instalat in punctul B, pe X-Lite. La callromania.ro costul unui cont pe un an de zile este de 5 euro, apelurile intre conturi fiind, fireste, gratuite.
Au fost probleme insa si la setarile X-Lite in reteaua clicknet datorita faptului ca utilizarea unui softphone in aceasta retea nu e bine documentata. Si desi uneori e vorba de setari banale de prin meniuri si tab-uri, daca nu exista o documentatie, se pot pierde uneori zile intregi cu gasirea configuratiei potrivite. In cazul meu, celor de la callromania.ro le lipsea pur si simplu o solutie, ei sustinind ca administratorii de la RTC blocheaza portul 5060. Faptul ca se inselau putea fi pus foarte usor in evidenta prin utilizarea altor softphone-uri care se conectau si functionau bine utilizind acelasi port.
Rezolvarea a fost ca la setarile de cont, in rubrica de domeniu trebuia trecut sip.callromania.ro si nu callromania.ro, iar la tab-ul Topology, desi se facea optiunea pentru “Discover Public IP address (STUN)”, trebuia evitata specificarea server-ului STUN.

Am notat experienta asta pentru a usura macar cu putin demersul celor plecati prin strainatate, al celor care vor o legatura directa si sigura cu telefonul de la birou, in definitiv al celor care vor sa inteleaga cum functioneaza un ATA performant nefiind specialisti in comunicatii. Nu de alta, dar setarea unui Linksys SPA3102 care, asa cum bine observa un forumist plin de umor, are mai multe switch-uri decit naveta spatiala, poate deveni pentru nespecialist un adevarat cosmar.

P.S. Exista niste adaptoare pentru skype (B2K, B3G sau asemanatoare), acelea avind cite un port FXO respectiv FXS si port USB. Acelea sint destul de ieftine (30-50$) comparativ cu cele Sipura SPA3000 sau analogul de la Linksys (80-85$) — la RAL.ro am vazut niste adaptoare ATA-171/172/171P/171M, nici ele foarte ieftine. Ce-i drept, ultimele sint complet independente — i.e. nu au nevoie de calculator –, doar primele incadrindu-se la tipul de solutie software pe care-l ceream mai sus.